SFÂRLEAZĂ

Îl cauţi pe Zoki Poki în sufragerie, nu e!

Îl cauţi în dormitor, nu e!

Îl cauţi în bucătărie şi-n cămară, tot nu e.

Îl cauţi pe Zoki Poki în jurul casei, pe balcon, pe scări, ba chiar la etajul de jos unde locuieşte prietena lui Lidia, dar el nu-i şi nu-i!

Oare ce s-o fi întâmplat cu copilu’ acesta? Toţi îl strigă pe Zoki Poki, dar Zoki Poki parcă a intrat în pământ! Ah, ce copil! Ce copil!

Dar nimeni nu ştie cum stau lucrurile.

Pentru că, în timp ce-l cauţi în bucătărie, Zoki Poki e în dormitor.

Când îl cauţi în dormitor, el e în cămară.

Îl cauţi în cămară, el e pe balcon.

Vii pe balcon, el e la Lidia.

Când îl cauţi la Lidia, el a ajuns în faţa blocului.

Iar când îl cauţi acolo, el e iarăşi sus.

Că e strigat mereu şi el nu răspunde, asta, se-nţelege, o face numai pentru că nu vrea să asculte!

Fără îndoială că-i aşa!

Ce e vinovat el că nimănui nu-i dă prin minte că Zoki Poki nu e un copil obişnuit, ci o adevărată sfârlează!